Încă un pas

Atât de puține lucruri mă pricep să fac

Nici piersici ca piersicii,

Nici struguri ca via,

Nici măcar nuci

Ca arborii cu umbră amară

Și foșnet ușor,

Un singur lucru știu să fac

Cu o pricepere extraordinară:

Știu să mor.

Nu mă laud,

Știu să mor cum puțini oameni știu -

Mă învelesc întâi în tăcere,

Apoi în pustiu

Și pornesc astfel încet, un pas,

Încă un pas, și încă un pas,

Până nu se mai vede din mine

Decât un glas

Așezat somptuos

În al cărții sicriu.

Nu mă laud,

Credeți-mă, știu să mor

Și știu, mai ales, să înviu,

Dar asta e, bineînțeles,

Mult mai ușor.