Hibernare

Nu-i asculta pe frații mei, ei dorm,

Ei nu-nțeleg cuvintele care le strigă,

În timp ce urlă ca niște fiare aprobatoare

Sufletul lor visează stupi de albine

Și înot în semințe.

Nu îi urî pe frații mei, ei dorm,

S-au învelit în somn ca într-o blană de urs,

Care-i păstrează cruntă și apăsătoare în viață,

În mijlocul frigului fără-nțeles

Și fără sfârșit.

Nu-i judeca pe frații mei, ei dorm,

Rar câte unul este trimis în trezire

Și, dacă nu se întoarce, e semn c-a pierit,

Că încă e noapte și frig

Și somnul continuă.

Nu îi uita pe frații mei, ei dorm

Și-n somn se înmulțesc și cresc copii

Care-și închipuie că viața e somn și, nerăbdători,

Abia așteaptă să se trezească

În moarte.