Într-un bazar sentimental

Stofe vechi, o mandolină,

Un Cézanne și doi Gauguin,

Patru măști de bronz:

Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,

O sofa arabă, două vechi icoane bizantine,

Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, pline

Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane

Japoneze, trei foteluri cu inscripții musulmane,

"Fleurs du mal" legate-n piele de Cordova,

Și pe pian:

Charles Baudelaire și-alături Villiers de l'Isle-Adam...

Toate sunt ca și-altădată...

O, bazar sentimental!...

Toate sunt ca la plecarea mea - dantelă și cristal...

Și cu toate-acestea, câte tocuri nu-și lăsară forma

Pe covoarele-ți bogate de Buhara?

Și-n enorma

Ta colecție de patimi, câte buze nu-ncercară

Să-ți transcrie madrigaluri

Pe obrajii tăi de ceară?...

Câte tragice-nceputuri nu sfârșiră-n simfonia

Mută-a lacrimilor?

Câte nu pieriră-n veșnicia

Inutilului?

Căci noaptea cea dintâi fu cea din urmă,

Iar dorința ta... nimicul - și nimicul nu se curmă!...

Știu că m-așteptai pe mine...

Iată-mă, sosesc și-ți zic:

Te-ntâlnesc întâia oară... Tot ce-a fost n-a fost nimic,

Minte-mă din nou... Aprinde lampioanele... Coboară

Transparentele... Dă-mi calmul și culorile de seară...

Dă-mi și buzele, și ochii, și...

"Les fleures du mal" la fila

Trei sute treizeci și nouă: "La mort des amants"...

Dar mila

De amanții tăi ce-așteaptă pe trotuar plecarea mea

Mă-ntrupează-n cel de-alt'dată și...

Pe-araba ta sofa:

Cântece-n surdină,

Gesturi,

Umbre,

Flori,

Et caetera!...