Logodnicul vine-n amurg,
vesele pletele-i curg.
Puneti-mi rochii albastre, flori.
N-auziti pasii biruitori?
Unde-i inelul scump, daruit?
Luna nu vrea sa-l zareasca.
O, ce poveste copilareasca:
cum ne-am vazut, ne-am iubit.
Mai multe de Magda Isanos
Vezi toate poeziile →De trupu-n care ma pindesti, durere, m-as despartii cu inima usoara, ca sa rasar intr-o imprastiere
Inima mi-i pom impovarat de rodii singerii ; le-am scuturat, si nu s-au scuturat,
Mina ta nu-i fara de temei fierbinte, sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ; eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
Acuma cintecul s-a sfirsit. Nu stiu de-i bine ori rau. Din frunze-am cintat. Dumnezeu,
Tu esti în inima mea ca un dar neasteptat si mult prea scump, pe care il cercetez mirata iar si iar,
Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns, Doar sarutarea ta ar fi în stare Să stinga focul rău ce i-a cuprins,