— George CoșbucCopiii nu-nțeleg ce vor:
A plânge-i cuminția lor.
Dar lucrul cel mai laș în lume
E un bărbat tânguitor.
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Ești un nemernic
Când n-ai un țel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupți pe seama tuturor.
E tragedie nălțătoare
Când, biruiți, oștenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Când brațul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Și-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârșitul luptei,
Să stai luptând, căci ești dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoși se plâng și mor.
De-i vezi murind, să-i lași să moară,
Căci moartea e menirea lor.
Mai multe de George Coșbuc
Vezi toate poeziile →George CoșbucScumpă țară românească, Cuib în care ne-am născut, Câmp pe care s-a văzut
George CoșbucPatria ne-a fost pământul Unde ne-au trăit strămoșii, Cei ce te-au bătut pe tine,
George CoșbucJalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad, Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad. In castelul de pe stinca, la fereastra solitara,
George Coșbuc"Prea se-ntinde veselia Tot cu praznic și desfrâu! Veți tăia cu toții via,
George CoșbucSunt suflet în sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul - În ranele tale durutul sunt eu,
George CoșbucAvem o mândră țară - Prin timpi de jale-amară Strămoșii se luptară