Spinul

Stătea frumoasa pe-un răzor;

Voinicul lângă ea devale,

Să-i scoată spinul din picior

Și ea plângea: - "Un spin în cale!

De ce tot râzi? Ah, cum mă dor

Aceste râsete-ale tale!

Ea are flori de crâng la sân,

Și-n păr un trandafir sălbatic,

Și părul ei de rouă-i plin.

- "Ei, lasí să râd! Tu ai cules

Trei fragi, venind peste coline,

Și vezi cu ce mi te-ai ales!

- "Trei fragi? Și-atât e doară bine!

Căci n-am putut în deal să ies;

Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine!

Cu ochii-nchiși și strânși de tot,

Ea de dureri izbea piciorul:

- "Ah, lasă-mă, că nu mai pot!

- "Fricoasă ești!î - "Da! Te-aș vedea!

Fricoasă, eu? Așa e frica?

N-ai milă de durerea mea!

Nu-ți pasă!î - "Da! Ca de nimica!

Ba-mi pasă mult, că eu n-aș vrea

Să-mi fie șchioapă nevestica!

Ea-și potrivește floarea-n păr,

Și-i înfloresc zâmbind obrajii

Cei albi ca florile de măr.

- "Să fiu chiar șchioapă, ce-i apoi?

Că ce ți-e drag, tot drag rămâne!

- "Eu nu zic ba! Dar uite, joi

Ni-e nunta, dragă, e ca mâine -

Tu cum să joci? Sărac de noi!

Să stai la masă-ntre bătrâne.

Ea-și ține brațul stâng pe piept

Și-ncetișor dezmiardă fruntea

Flăcăului cu brațul drept.

- "Eu ție vreau să-ți fiu pe plac;

Și n-o să joc, și ce-i cu asta?

- "Așa-i! Dar eu? Eu ce mă fac?

La nuntă-mi, bată-o năpasta,

Să nu joc eu? De-aș ști că zac,

La nuntă vreau să-mi joc nevasta!

Ea râde-acum! - "Nebun ce ești!

Flăcăul grabnic să ridică:

- "Ei, iacă spinul! Ce-mi plătești?

- "Vrei plată? Uite, ai trei fragi,

Și din cosiță-ți dau bujorii...

- "Și toată frunza de pe fagi!

De dor de fragi să plâng feciorii?

De flori dă-mi ochii tăi cei dragi

Și pentru fragi dă-mi obrăjorii!

Și ea-l lovește-ncetișor,

Zâmbind, cu palma peste gură.

- "Eu știu! Să ceri așa-i ușor!

Dar lasí acum! E joi aici

Și nimeni, așteptând, nu moare!

- "Mă porți ca pe copiii mici! -

Dar joi, să știi! Trei fragi și-o floare!

Și joi tu n-ai ce să mai zici,

Că pentru multe-mi ești datoare!