Nihil

Ascultă!...

Nisipul aleii

Trosnește ca focul din vatră,

Și treptele scării de piatră

Sărută pantofii femeii

Ce bate grăbită la poartă

Cu degete-absente de statuie spartă...

Privește!...

Tăcerea coboară-n spirale

Rotunde și-ovale,

Ca niște confeti de-aceeași culoare...

Aleea-i o stradă cu două canale

În loc de trotuare,

Castanii par mături proptite de zid,

Iar scara de piatră (în loc să se urce)

Coboară cu treptele-n vid...

Privește și-ascultă -

Ce liniște goală...

Solemnă...

Și mută!...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Deșteaptă-te, frate, și nu mai visa,

C-afară nu-i nimeni -

Nimic din ce-ai vrea

O dată măcar să mai fie...

E numai femeia din fotografie,

O mapă cu "lied!-uri" de Grieg pe pian

Și fumul ce urcă din pipă-n tavan...