Orologii pe șine

Ceasurile din când în când

Se opresc, apoi pornesc mai departe,

Dar cei care sunt duși astfel

Nu știu că ele s-au oprit

Și cât timp au stat,

Și cât de tare accelerează

Ca să se-ajungă din urmă,

Și cum în câte-o parte s-a făcut gol

Și câteva secunde pot să se lăfăie

În compartimentul unei întregi zile.

Pe când în altă parte

Mulțimile fac valuri-valuri

Și se cațără pe acoperișuri, pe scări, pe tampoane.

Cei duși răspund conștiincios

"Am patruzeci și doi de ani",

Fără să știe că unele cifre sunt minute,

Iar altele milenii

Și nici numele stațiilor

În care s-au oprit

Pentru a face cruce cu alții

Sau fără motiv.