pe plaja cu stele de mare străvezii
valurile se succed unul după altul.
trecutul secret al mării se aude
departe aproape aproape departe
ca o spaimă catifelată
ca un arhetip neînțeles
ca o formă mereu schimbătoare.
doar umerii mei de nisip și meduze ascunse
în arhitectura tivită cu taină
a valurilor.
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →pe când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
enigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
în sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
demoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.