Pictura cu crin

Si as dori să te pastrez

In clipa aceasta de stralucire

Ca pe-o floare, care se daruie singura

Unei picturi cu sfânt.

(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)

Sigur, eu nu sint sfintul!

Dar îmi place imaginea si o pastrez.

Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete

(Volumul II sau I?)

Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna si viata noastra!

Ca un film de desene-animate,

Făcut din cuvinte scrise.

Ce nevoie avem de aceste priviri în urma

Si toate aceste intimplari

Mai mult sau mai putin necesare,

Pe care, până la urma,

Sintem tentati să le credem chiar fericite?

Sint insasi viata noastra cu gust amar

Care tinjeste dupa o lacrima de cainta,

Ca să-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi

Ale castelului tau

(Nu din Spania, desigur!)

Si nu te-a intinat nimic

Nu te-a atins nici o arma din panoplia

Ghiftuita de spade, din sala armelor.

E nemaipomenit cum frumusetea ta stie să se apere

Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba

Pentru mine ai fi fost mai limpede

Decât primul meu gând de dimineata.

Azi-noapte am fost mai epici -

Si cuvintele tale

Le-am văzut strecurindu-se

Prin fereastra intredeschisa,

Prefacindu-se în fulgi,

Pentru neintinarea orasului.