Povestea mea și a lor

Mă-ntreb:

Cel care-am fost cândva

Tot eu sunt și-azi?...

Sau sunt altcineva?...

Confrații mei - e drept - nu bănuiesc

Că sunt și morți rebeli care trăiesc!

Dovadă eu -

Eu, care-am fost ucis

De către cei care, citind ce-am scris,

M-au ponegrit

Și m-au scuipat,

Apoi cu toți m-au pastișat...

Iar când n-au mai avut ce-mi face,

Mi-au presărat în pat un pumn de ace -

Convinși c-am să mă-nțep în ele

Și-am să mor!...

Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...

Și azi - deși înmormântat de ei

De viu -

Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...

În timp ce criminalii mei confrați

Trăiesc din semne de-ntrebare

Și putrzesc ne'nmormântați...