Primăvară inutilă

Sufocată de viața cu program

Și de-același "va urma" cotidian

Al savanților cu barbă, cu șoșoni și ochelari -

Pedagogi și profesori octogenari

De algebră, geografie și pian -

Primăvara

A izbit cu pumnu-n geam

Și-a fugit din pension

De la "Notre-Dame de Sion".

I-am citit isprava-n calendar

Și-am pornit îndată după ea

S-o-ntâlnesc în Cișmigiu

Sau la Șosea,

Cum făceam alt'dată-n fiecare an,

Când eram și eu ca ea - un licean

Cu frecvența cursurilor pe... trotuar...

Dar de data asta, nu știu cum,

N-am dat nici măcar de urma ei pe drum....

Poate n-am mai cunoscut-o eu...

Poate drumul ei și drumul meu

S-au schimbat de mult,

Și-acum

Nu mai fac același drum...

Sau pe drumul de la Ateneu

Până la Șosea

Și hipodrom

Primăvara n-a-ntâlnit în capitală nici un om

Să-i ureze ca pe vremuri "bun sosit".

Și probabil că de ciudă în oglindă s-a privit,

Și-a dat seama c-a visat,

C-a spart geamul doar în vis

Și că visul evadării n-a fost vis adevărat!...

Primăvară, primăvară,

Inutila mea fecioară,

Nu cumva te-ai sinucis?...