Romanță fără ecou

Iubire, bibelou de porțelan,

Obiect cu existența efemeră,

Te regăsesc pe-aceeași etajeră

Pe care te-am lăsat acum un an...

Îți mulțumesc!...

Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?...

Ce suflet caritabil te-a păstrat

În lipsa mea,

În lipsa ei,

În lipsa noastră?...

Ce demon alb,

Ce pasăre albastră

Ți-a stat de veghe-atâta timp

Și te-a-ngrijit

De nu te-ai spart

Și nu te-ai prăfuit?...

Iubire, bibelou de porțelan,

Obiect de preț cu smalțul nepătat,

Rămâi pe loc acolo unde ești...

Să nu te miști...

Și dacă ne iubești -

O!... dacă ne iubești cu-adevărat -

Așteaptă-ne la fel încă un an...

Un an măcar...

Atât...

Un singur an...

Iubire, bibelou de porțelan!...