Rânduri pentru întregirea mea

Azi-noapte-am încercat să mă-ntregesc

Cu focurile globului ceresc!...

Dar teama de-a rămâne tot ce sunt

A sugrumat în mine orice-avânt -

Și-azi-noapte n-am putut schimba nimic

Din existența mea de mozaic!...

Azi-noapte-am fost învins -

E-adevărat!...

Învinsul, insă, n-a capitulat!...

Dar cum mi-am pus în gând să mă-ntregesc,

Întâmple-se orice s-ar întâmpla,

La noapte -

Cea din urmă noapte-a mea -

Voi fi eroul unui "fapt divers" banal,

De care numele-am să-mi leg,

Ca și defunctul meu coleg,

Sărmanul Gérard de Nerval!...

Și-atunci,

Din trupul spânzurat

De felinar

Se va-nălța un crin imaculat,

Și Duhul Sfânt va coborî-n pahar...

Iar spectrul celui care-am fost ce sunt

Se va lipi pe cer, în chip de Stea,

Și-n locul meu nu va rămâne, pe pământ,

Decât mormântul agresiv

Și textul comemorativ,

Cu care viitorii cărturari

Vor proslăvi-ntregirea mea

Ca și-ntregirea României Mari,

Pe Arcul de Triumf, de la... Șosea!...