— Ion BarbuCapăt al osiei lumii!
Ceas alb, concis al minunii,
Sună-mi trei
Clare chei
Certe, sub lucid eter
Pentru cercuri de mister!
An al Geei, închisoare,
Ocolește roatele interioare:
Roata Venerii
Inimii
Roata capului
Mercur
În topire, în azur,
Roata Soarelui
Marelui.
I
Înspre tronul moalei Vineri
Brusc, ca toți amanții tineri,
Am vibrat
Înflăcărat:
Vaporoasă
Rituală
O frumoasă
Masă
Scoală!
În brățara ta fă-mi loc
Ca să joc, ca să joc,
Danțul buf
Cu reverențe
Ori mecanice cadențe.
Ah, ingrată,
Energie degradată,
Brută ce desfaci pripită
Grupul simplu din orbită,
Veneră,
Inimă
În undire minimă:
Aphelic ( )
Perihelic ( (i )
Cojunctiv (dodo)
Oponent (adio!)
II
Paj al Venerii,
Oral
Papagal!
În cristalul tău negat,
Spre acel fumegat
Fra Mercur
De pur augur,
Peste îngeri, șerpi și rai
Sună vechi:
I-ro-la-hai,
Mercur, astră aurită,
Cu peri doi împodobită
Lungi
Cu pungi
Pe bomba mare,
Oarbă, de cercetătoare,
O, Mercur,
Frate pur
Conceput din viu mister
Și Fecioara Lucifer,
Înclinat pe ape caste
În sfruntări iconoclaste,
Cap clădit
Din val oprit
Sus, pe Veacul împietrit,
O select
Intelect
Nunta n-am sărbătorit...
III
Uite, ia a treia cheie,
Vâr-o în broasca - Astartee!
Și întoarce-o de un grad
Unui timp retrograd,
Trage porțile ce ard,
Că intrăm
Să ospătăm
În cămara Soarelui
Marelui
Nun și stea,
Abur verde să ne dea,
Din căldări de mări lactee,
La surpări de curcubee,
- În Firida ce scântee eteree.
Mai multe de Ion Barbu
Vezi toate poeziile →
Ion BarbuCastelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire: Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire,
Ion Barbu(Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept dăruit autorului de un prieten franc. Crescut însă la Isarlâk.) Primăvară belalie
Ion Barbu"Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann" La vreo Dunare turceasca,
Ion BarbuSurorii noastre mai mari, Roabe aceleiasi Zodii, Prea-turburatei Pena Corcodusa.
Ion BarbuSomn mult, din plușuri. Vid în stal. Vegherea sticlei, drept cortină. Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă