Romanța celui ce s-a-ntors

Tăceți, voi toți din jurul meu,

Vă rog tăceți -

Că-s obosit,

Și-aș vrea să dorm,

Și-aș vrea să mor,

De-ar fi să pot muri curând și mai ușor

Ca cei ce-s morți de mult!...

Tăceți,

Vă rog tăceți...

Abia sosit,

Voi mă-ntrebați pe unde-am fost!...

O, de-ați ști voi ce drumuri lungi,

M-adăpostea, pribeag mereu tot pe-alte mări!...

Ce fund de zări

O, de-ați putea porni și voi

Pe unde-am fost!...

O, de-ați putea și voi cândva,

Pornind grăbiți pe urma mea,

Să rătăciți ne'ntrebători

Și ne'ntrebați!...

Să vânturați pământul tot -

În lung

Și-n lat -

Și fund de văi,

Și vârf de munți, necercetat,

Să cercetați

Ne'ntrebători

Și ne'ntrebați!...

O, de-ați putea-ntâlni și voi ce-am întâlnit -

Femei cu ochi frumoși de bronz

Și guri de-argint,

Ce le-am iubit,

Și le-am iertat -

Căci toate mint,

Cum i-au mințit

Pe toți pe câți i-au întâlnit!

O, de-aș putea să vă spun tot...

Dar nu -

Plecați...

Că-s obosit -

Și-aș vrea să dorm,

Și-aș vrea să mor,

De-ar fi să pot muri curând și mai ușor!...

M-ați ascultat -

Vă mulțumesc...

Acum plecați.