Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastră,
O cupă de cristal,
Și-n cupa de cristal, o floare-albastră -
Simbolul unui rendez-vous banal -
Oricine-ai fi, să intri fără teamă,
Căci gura mea te-așteaptă
Și trupul meu te cheamă!...
Necunoscut, sau prieten vechi,
Nu-mi pasă!...
Oricine-ai fi, tu poți intra oricând la mine-n casă,
Căci casa mea e casa tuturora,
E madrepolul magic de mărgean
Spre care năvile-și îndreaptă prora,
Să-și caute-adăpost în plin ocean...
Și-așa cum sunt -
Femeie sau fecioară,
Plebeie anonimă sau regină -
Eu te primesc cu-aceeași simpatie
Și-oricine-ai fi,
Al meu ești pe vecie!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Bine-ai venit, preludiu de chitară!...
Bine-ai venit, final de mandolină!...
Mai multe de Ion Minulescu
Vezi toate poeziile →În orașul cu trei sute de biserici, De trei ani, Sună clopotele-ntruna...
Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea... O noapte plouă-n cinstea mea...
Pornind din Lotru spre Cornet, Șoseaua urcă-ncet... încet... Ținându-se parcă de mână
Pe când iubeam - C-am suferit și eu de-această boală - Iubeam o fată care mă-nșela
Pe scara sufletului meu M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu - Eu coboram mâhnit din conștiința mea,