Romanța noului-venit

Străinule ce bați la poartă,

De unde vii

Și cine ești?...

Străinule de lumea noastră,

Răspunde-ne de unde vii,

Prin care lumi trăiși coșmarul nepovestitelor povești

Și-n care stea găsiși coloarea decoloratei nebunii?...

De unde vin?...

De unde pot veni, când ochii-mi,

Plini de regrete și tristeți,

Par două candele aprinse în cripta morților poeți?

Priviți...

Sandalele-mi sunt rupte,

Iar toga ce mi-o dete-Apollo

În noaprea când pornii spre voi

Abia-și mai flutură albastrul de-a lungul umerilor goi.

Sunt gol -

Căci calea-mi fuse lungă

Și-n calea mea-întâlnii pe rând

Pe toți câți vrură să vă vândă

Podoabe noi ce nu se vând,

Pe cei ce vrură să vă cânte romanțe noi,

Pe cei ce vrură

Să vă-ndrumeze spre mai bine -

Spre-acel frumos întrezărit

În armoniile eterne

Dintr-un sfârșit

Și-un infinit,

Pe cei ce v-au adus lumina,

Pe cei ce i-ați primit cu ură

Și i-ați gonit cu pietre -

Pietre ce s-or preface-n piedestale

În clipa când vă va cuprinde beția altor ideale!...

De unde vin?

Eu vin din lumea creată dincolo de zare -

Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi,

Eu vin din lumea-n care

Nu-i ceru-albastru,

Și copacii nu-s verzi, așa cum sunt la voi,

Din lumea Nimfelor ce-așteaptă sosirea Faunilor goi,

Din lumea cupelor deșarte și totuși pline-n orice clipă,

Din lumea ultimului cântec,

Purtat pe-a berzelor aripă

Din țărm în țărm,

Din țară-n țară,

Din om în om,

Din gură-n gură, -

Din lumea celor patru vânturi

Și patru puncte cardinale!...

Deschideți poarta dar,

Și-n cale

Ieșiți-mi toți cu foi de laur,

Iar voi, ce măsurați cu versul gândurile ce n-au măsură,

Veniți în jurul meu degrabă,

Și-n cântul lirelor de aur,

Porniți cu mine împreună

Spre lumea-n care nu-s castele cu punți

Și șanțuri feodale,

Nici ruginite porți de-aramă, la care bat cei noi sosiți...

Veniți cu toții cât mai e vreme,

Și mai puteți cânta -

Veniți!...

Veniți, să vă aprind în suflet lumina stinselor făclii

Și-n versuri fantasmagoria și vraja noilor magii!

Iar cânturile voastre -

Cânturi cu care azi cerșiți o pâine -

Să le-ncunun cu strălucire aureolelor de mâine!...

Dar poarta a rămas închisă la glasul artei viitoare.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Era prin anul una mie și nouă sute opt - îmi pare.