Romanța celor trei romanțe

Mi-am zis:

Voi scrie trei romanțe...

Și-n trei romanțe-mi voi închide,

Ca-n trei sicriuri de aramă, trei morți iubiți -

Trei clipe reci -

Ce-mi stau în suflet împietrite,

Ca trei luceferi stinși pe veci

Uitați în haos,

Ca pe-o cracă de chiparos trei crisalide...

Mi-am zis apoi:

Romanța primă

Voi scri-o-n gustul florentin -

Așa cum ar fi scris-o Dante când a zărit pe Beatrice -

Și-n fiecare vers voi pune atâta aur, cât se zice

Că-ngrămădiră credincioșii

Pe groapa primului creștin...

Pe-a doua

Voi sculpta-o-n ritmul eroticelor lesbiane,

Cu care-n Lesbos cântăreții și legendele nebune

Sărbătoreau pe blonda Venus.

Și-n fiecare vers voi pune

Carmin din buzele acelor neasemânate curtezane...

Iar pentru-a treia

Voi alege tot ce-i mai trist -

Voi scri-o așa

Ca-n versul ei să plângă glasul

Tristeții nopților polare

Și-n versul ei voi pune verde -

Un verde-mocirlos, în care

Și-or îngropa pe veci iubirea acei ce n-o vor mai cânta...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mi-am zis:

Voi scrie trei romanțe...

Dar azi, din aurul de-alt'dată

Și din carminul de pe buze

Nu mi-a rămas decât o pată -

O pată verde, ce m-apasă ca și o piatră funerară

Sub care dorm, ca-n trei sicriuri,

Trei stinse-acorduri de chitară!...