De roze e beată grădina
Cu tot ce se află imprejur
E beat si cerescul azur,
Si zizâie, beată, albina.
Se clatină parcă lumina,
Un tunet e simplu murmur. --
De roze e beată gradină
Cu tot ce se află-mprejur.
Dar iată... -- A mea nu e vina...
Chiar eu, in gentil trubadur,
Visind, lânga-al apei susur,
Mă schimb, asteptându-mi regina... -
De roze e beată grădina.
Mai multe de Alexandru Macedonski
Vezi toate poeziile →Coroane-n veci nepieritoare Dintre frunzisurile mari Ale batranilor stejari:
Citește mai multIn zugraveala invechita El, searbad; ea, cu ruje-aprinse, Biserica de ei cladita
Citește mai multIn cer s-ajunge dintr-un salt, S-au nu s-ajunge-n veci de veci... Te-arunca-n el un cantec-nalt,
Citește mai multEra orasul de-altadata Sub plopi de-argint, muiati în soare, O verde oaza fermecata
Citește mai multIesind din balta Craiovita, Unde-a fost crai Craiovisin, Vapaie, vezi plutind domnita
Citește mai multDin al oglindei luciu rece De apa-adanca, - se desface O liniste de dulce pace,
Citește mai mult