— Vasile MilitaruScrisă în 1959
Din cireșul veșniciei
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.
Și-n clipița-n care floarea
A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!
Dar în locul celei duse,
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.
Și cum primăvara codrul
Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă.
Îmbrăcați al vostru suflet
În veșmânt de sărbătoare
Și primiți cu imn de slavă
Noua veșniciei floare.
Iar dacă-ntre voi iubirea
Va cânta fără să plângă,
Nici un vis n-o fi himera,
Nici un dor n-o să se frângă.
Mai multe de Vasile Militaru
Vezi toate poeziile →Vasile MilitaruUn magarus, odata, Avand abia un an Si care ramasese, de mama si de tata,
Vasile MilitaruLa 'nceput, cand plugul inca nu ara ogoarele, - Pentr'un bob de linte fiarta, S'au luat, ma rog, la cearta
Vasile MilitaruUn paing ce s'aciuase In ungherul unei case, A vazut un vierme mic
Vasile MilitaruImparat fiind pe vremuri, lupul, -fire inteleapta Si milos cu toti supusii, - a facut o lege dreapta, Prin a carui randuire, -pentru foarte bun cuvant,
Vasile MilitaruUn leu care pe vremuri fusese Imparat, Insa pe care soarta apoi l-a detronat, Intrase, -pe cat spune un mar cronicar, -
Vasile MilitaruUn magar nerod si care cu vre-o cativa ani in urma Vietuise langa turma, - Cand era silit sa care