— Marin SorescuEu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.
Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.
Mai multe de Marin Sorescu
Vezi toate poeziile →Marin SorescuDoamne, creatia a dat inapoi Ca un cucui al universului. Doamne, creatia ta s-a retras in sine
Marin SorescuCei mai dezinvolti - actorii! Cu manecile suflecate Cum stiu ei sa ne traiasca!
Marin SorescuTraiau de mult timp impreuna Si cam incepusera sa se repete: El era ea,
Marin SorescuAm zarit lumina pe pamant Si m-am nascut si eu Sa vad ce mai faceti