Silabe

Adesea-mi vine să mă rog

Glasului meu, precum un cerb

În care-a fost ascuns un herb

Neînțeles, de inorog.

Ascult uimită cum se schimbă

Gându-mi stângaci în regi și zei

Înțelegându-se-ntre ei

Într-o de mult uitată limbă.

Silabe mi se strâng în piept

Străine, fără să mă-ntrebe,

Neiertătoare și superbe.

Nu mă mai mir. Ascult, aștept,

Număr cum picură rar, reci,

Îndepărtat ca dintre stele,

Din rotunjirea gurii mele

Moartea și viața mea de veci.