Sonet

Ne-am pomenit in plina primavara:

Din cer lumina picura, ca mierea,

Coboara peste campuri tamaierea

Din ruga cald-a vantului de seara.

Din clopote de floare, Invierea

Rasuna-n zvonuri de mireasma rara

Si pasarile toate se-mbatara

De cantece, mai dulci ca mangaierea.

In leagan alb de ramuri inflorite,

Va creste rodul plin de desfatare,

Ci-n suflet, gheturile nu-s topite

Si tot mai urla vantul de pierzare,

Din patimi, peste duhuri pustiite.

.........................................................

In van sta, Doamne, Jertfa pe altare?

Maica fericita

Ai vrea sa-l aibi o clipa pentru Tine,

Si L-ai luat pe fiul sfant la san,

Usor L-ai dus in camp, sa doarma-n fan,

Iar Tu-n genunchi veghezi intre sulfine.

As vrea sa stiu, ce dragoste-i mai tare

In ochii tai de Maica fericita?

Te uiti la Prunc cu fata-nvaluita

De-atata foc de multa inchinare!

Dar buzele, cu floarea lor cereasca,

Par ca soptesc cuvintele de-alint,

Cu sunet de clestar, cu viers de-argint,

Cum numai mame stiu sa le sopteasca.

Asa cum stai plecata peste Dansul,

In veghea ta, uimita de minune,

Lasi mainile sub val sa se-mpreune

Si genele sa ti le ude plansul.

In gandul meu lumina ta rasare

Si preamaresc pe vechiul iconar,

Care-a stiut, primind din ceruri har,

Sa nu dezlege taina ta cea mare.