Cine din mine

Cine din mine ți se închină

E vinovat în fața mea,

Cine din mine nu ți se-nchină

E alungat din fața mea.

Cum să mă-mbun și cum să m-astâmpur,

Ca în fragede foi învelită-n eresuri?

Cu gânduri și frunze, cu șoapte și sâmburi,

Ironice înger, zadarnic mă-mpresuri.

Zadarnic în ornice mi se termină

Timpul ca apa dintr-o ulcea.

Cine din mine ți se închină

E vinovat în fața mea.

Cu scârbă-l alung și cu mare mirare

Pe cine din mine nu ți se prosternă,

Sub bezna cea limpede și cântătoare

A ochiului stins de pleoapa eternă.

Cine din mine ți se închină

E vinovat în fața mea,

Cine din mine nu ți se-nchină

E alungat din fața mea.

Să cad într-un somn ca-ntr-un fund de ocean

Fără ieșire și fără plângere,

Unde visându-te o dată pe an

Mult să mă mir de viața mea, îngere.