— Iulian Boldeaîn duminici ploioase
cu nori nedumeriți și mătuși cu vecini și dileme
ne privim corpul ascuns îndărătul ferestrelor mate
ne căutăm chipurile de demult în
fotografii uitate cu neantul prelins pe hârtia lucioasă
în duminici ploioase ne îmbrăcăm tristețile prea mari agoniile prea corecte
ne încercăm în fața oglinzii iluziile nesperate
și toate viețile noastre
de probă.
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.