în cochilia orologiului secunde și frustrări
deziluzii și vise înfricoșate.
viitorul așteaptă acolo cuminte
să ne spună ce vom face ce vom simți
dincolo de perfecțiunea clipei de acum
părăsiți de gesturile noastre obișnuite
de surâsuri de amurguri de iluzii cu croială descusută.
între undele timpului revărsate peste chipurile noastre uimite.
în orologiile de spaimă și fum trecutul așteaptă cuminte
să ne spună
cine am fost
ce am făcut
ce am simțit
cândva.
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →pe când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
enigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
în sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
demoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.