Călugăr

Doamne, fă-mă călugăr

Și cheamă-mă până la tine

Să-ți spun adevarul

Despre marele dezastru pământesc.

Doamne, fă-mă călugăr.

Au fost haituiți,

Au fost ofensați,

Dar călugării au totuși

O oarecare liberă trecere

La vamile cerului.

Undeva, la Cheia,

Am auzit eu că există

O scară de rășină de brad

Care ajunge până la tine, Doamne,

Lasă-mă să urc și să-ți spun.

Voi gasi-o chiar dacă

Nu e în evidența primăriei din Mîneciu

O voi gasi-o după miros,

După mirosul morților

După mirosul viilor,

După mirosul de tămâie.

O voi gasi-o și voi veni

Să-ți spun ce rău e pe pământ

Să-ți spun că-n luptele pentru dreptate

Dreptate a ieșit

Atât de zdrobitor victorioasă

Încât a devenit idee,

Nu mai are nici o realitate.

Doamne e nedrept totul,

Copiii nu mai au decât recreații și examene,

Ore de clasă nu mai sunt,

Bătrânii sunt puși la zid

Sub niște taloane de pensii

Care sunt trase din tunuri

Ale binevoinței generale.

În rest muncim până ne cad mâinile din umeri

Și nu mai știm pentru cine muncim

Mai ales că ei ne dau să facem

Lucruri pe care tot ei le considera inutile

Și ne reproșează nouă

Că facem lucruri inutile.

Dar, în fine Doamne, primește-mă în audiență

Pe mine, călugărul cel mai limbut,

Al mânăstirii tale cu 5 continente.

Hai, Doamne, fi bun și primește-mă

Că, alttel, dacă întârzii,

Nu mai am pe unde urca

Vine omenirea flămândă

Să mănânce scara de rășină

Care duce la tine,

Doamne, fă-mă călugăr,

Fă-mă și ascultă-mă

La ora când mânăstirea ta

Cu 5 continente

Și cu 4 miliarde de prăpădiți

Instalează ultimele arme

În clopotniță!

10 decembrie 1983