chipul acesta brăzdat de surâsuri stângace și de grimase tăcute
chipul acesta ascuns îndărătul fardurilor neantului
chipul acesta încercănat de tăceri îndărătnice și de abisuri ascultătoare
chipul acesta îndrăgit de oglinzi prietenoase
chipul acesta inevitabil și dureros ca o rană
chipul acesta pe care îl port zi de zi cu mine
chipul acesta mincinos ori sincer suav ori atroce
chipul acesta necunoscut și inacceptabil
chipul acesta care iubește râde urăște
chipul acesta cu vârstă nedefinită atent la sunetul perfecțiunii
chipul acesta iluminat cu epiderma brăzdată de cicatricele posterității lui vinovate
chipul acesta definitiv și irevocabil
ca o sentință.
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →pe când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
enigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
în sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
demoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.