— Iulian Boldeaîn bibliotecă atâtea semne atâtea tristeți atâta glorie și atâta neant
în biblioteca mea cărțile cuminți ca niște fecioare de lut care știu mai mult
decât ar vrea să mărturisească cărțile ca niște întrupări ale unui anotimp nesupus
cărțile înmugurind sensuri poleite de vreme înțelesuri de mult estompate
cărțile cu viața lor secretă cu destinul lor arcuit tandru peste umerii mei
cărțile cu reflexele palide ale trecerii cărțile povestind amurguri și nemuriri
povestind reproșuri și iluzii gelozii și labirinturi înspăimântate
în bibliotecă atâtea întrebări și atâtea mirări și doar cărțile mereu închise
mereu mute mereu reculese ar putea sa răspundă
dacă ar vrea.
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.