— Iulian Boldeadrumul meu zilnic pe lângă cetate pe lângă zborul neauzit al fluturilor
pe lângă meandrele tulburate ale florilor stinghere
drumul meu zilnic pe lângă chipurile cuminți și atente
reculese și ipocrite drumul meu zilnic pe lângă cetate
în aerul limpede curba grațioasă a zborului păsărilor
în lumina amiezii travestiul acesta al spaimei clar desenate pe obrazul meu
și gândurile mele închise în osul străveziu al tâmplei
dizolvate în sângele meu mut.
dar limbuția voinței dar
arhitectura fragilă a timpului
iarăși și iarăși măsurându-mi tăcerea suspectă
în drumul meu zilnic
pe lângă cetate...
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.