— George TopârceanuPe-aceleași căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-și sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
O biată lume plină de păcate...
El niciodată n-a trecut bariera
Singurătății lui nevinovate, -
Și-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.
Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, -
Când inocenta tânără planetă
Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
"Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte?"
Mai multe de George Topârceanu
Vezi toate poeziile →George Topârceanu(Tudor Arghezi) Usure, prin lesia diminetii, La ceasul cînd se iscă precupetii,
George Topârceanu(A. Mirea) Regret că mă-ntrerupi din cale Cu interview-ul dumitale.
George Topârceanu(Alfred de Musset) Muza Ridică-te, poete ! Ia-ti lira si suspină.
George Topârceanu(Dimitrie Bolintineanu) Ostile păgîne pasă la hotare. Mihai-Vodă sade la o masă mare.
George TopârceanuCin' s-a fript cu ciorbă... Fratele nevestei unui negustor A venit odată pe la casa lor,