Fabule mici pentru oameni mari

Cin' s-a fript cu ciorbă...

Fratele nevestei unui negustor

A venit odată pe la casa lor,

Zicând că la noapte, mâine, cine știe,

Are gând să plece în călătorie

Și că, prin urmare,

Vrea să-și sărute sora la plecare.

- Ba să nu pui gura pe nevasta mea,

A strigat bărbatul, că intri-n belea!

- Și de ce să nu pun gura, măi cumnate,

Când știi că mi-e soră și că eu i-s frate?

- Poți să-i fii și tată! zise omul scurt, -

Cin' s-a fript cu ciorbă suflă și-n iaurt.

Văduva și piticul

Zice că demult, odată,

Un pitic s-a însurat

Cu o văduvă bogată,

Ce fusese măritată

Cu un mare om de stat.

Și-o fi dus ea, altădată, o viață mai tihnită,

Dar la urmă și piticul a făcut-o fericită...

Cu muncă și cu răbdare,

Poți face cât unul mare.

Microscopică

Când pleca odată la război un om,

I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom:

- Du-te la bătaie, pentru țară mori,

Și-ți va da nevasta un copil din flori.

Omul,

Auzind acestea, n-a mai vrut să plece,

Deci a fost la urmă, fiindc-a dezertat,

Condamnat la moarte și executat.

Cine crede tot ce-i spui

Este vai de capul lui.