Fabule pentru copii

Bivolul și coțofana

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,

Se plimba o coțofană

Când în sus și când în jos.

Un cățel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:

- Ah, ce mare dobitoc!

Nu-l credeam așa de prost

Să ia-n spate pe oricine...

Ia stai, frate, că e rost

Să mă plimbe și pe mine!

Cugetând așa, se trage îndărăt să-și facă vânt,

Se pitește la pământ

Și de-odată - zdup! - îi sare

Bivolului în spinare...

Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.

Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,

Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, și-apoi

Să-l răstoarne,

Să-l ia-n coarne

Și cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanță în trifoi.

- Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort?

Coțofana, treacă-meargă, pe spinare o suport

Că mă apără de muște, de țânțari și de tăuni

Și de alte spurcăciuni...

Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poți să-mi faci?

Nu mi-ar fi rușine mie de viței și de malaci,

Bivol mare și puternic, gospodar cu greutate,

Să te port degeaba-n spate?...

Întrebare și răspuns

Rumegând cocenii de pe lângă jug,

S-a-ntrebat odată boul de la plug:

- Doamne, pe când alții huzuresc mereu,

Pentru ce eu singur să muncesc din greu?...

La-ntrebarea asta, un prelung ecou

I-a răspuns din slavă: - Pentru că ești bou...

Boierul și argatul

Un boier, călare pe-o frumoasă iapă,

Trebuind să treacă într-un loc o apă

Peste-o punte-ngustă - și fiind grăbit,

Și-a chemat argatul și i-a poruncit:

- Ia-mi în spate iapa

Și mi-o trece apa!

- Nu pot, zise omul lăsând nasu-n jos.

- Hm! făcu boierul foarte mânios:

Leneșul la toate

Zice că nu poate...

Leul deghizat

Leul s-a-mbrăcat odată

Într-o piele de măgar,

Să colinde țara toată

Din hotar până-n hotar,

Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători)

Cu noroadele-i blajine de supuși rumegători.

Deci, trecând el într-o seară la o margine de crâng

Ca un biet măgar nătâng,

Niște lupi, cum îl văzură, se reped la el pe loc

Și-ntr-o clipă îl înșfacă, grămădindu-l la mijloc.

- Stați, mișeilor! Ajunge, - că vă rup în dinți acuși!

(Strigă leul, apărându-și pielea cea adevărată.)

Astfel vă purtați voi oare cu iubiții mei supuși?...

Lupii, cunoscându-i glasul, îndărăt s-au tras pe dată,

Și de frică se făcură mici, ca niște cățeluși.

- O, măria-ta! Iertare!

Zise cel mai diplomat, -

Semănai așa de tare

C-un măgar adevărat!...