Glossă modernă

Pe calea aceasta numită Cuvânt

eu merg cu capul plecat, și parul în vânt.

Sunt pâinea cu sare și albul ștergar

ce pe masă sunt pregătite de dar.

Și-naintea voastră, în strigăt,

pieptul glasului îmi dezvelesc:

Sunt vinovată că încă iubesc!

Sunt vinovată că Luna încă răsare

cu rouă împletită din Lumină de Soare

să lumineze în urmă, prin ani și vecii,

întunerece mii.

Sunt vinovata hăitașilor mei

că-n goană de întunerec către lumină

sunt fără de vină.

Sunt vinovata vinovaților mei

dezlănțuiți în hoarde de zmei,

căci lumină fiind dintr-o Lumină mai mare

Iubirea iubirilor noastre-i fără hotare.

Pe calea aceasta numită Cuvânt

eu merg cu capul plecat, cu părul în vânt.

Sunt vinovată că încă trăiesc.

Și în tăcere, cu alte glasuri am întrebat:

-Sunt vinovată că v-am iertat!?