— Iulian Boldeadin trufia trupului ei
cu carnea susurând discret o rugă neștiută
copilul se desprindea lent de neant.
se zbătu câteva clipe cu zdrențe amniotice în juru-i
ca o aură de sânge și fecale.
nici o amintire din lumea cealaltă, ca și cum
memoria i-ar fi fost ștearsă dintr-o dată:
doar un țipăt scurt vestind
intrarea într-o nouă lume
o nouă lume
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.