vai chipurile lucrurilor cum
încet
se descompun vai trăsăturile lor veștejite
cu crăpături prin care tăcerea se prelinge
vai formele vai culorile cum se mucegăiesc
în pământul reavăn frunzele putrede
în aerul jilav păsări cu zbor împăiat
vai aromele timpului iute ofilite cum se prefiră
vai sunetul lucrurilor surd si calp cum se adună în timpanul
meu
vai chipurile lucrurilor cum
se descompun
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →pe când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
enigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
în sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
demoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.