O iubesc pe Alba-ca-Zapada

Mi se-nlăcrimează rece spada

Când ajung în fața ei și-o vad,

O iubesc pe Albă-ca-Zăpada

Și albastrul ochilor prăpăd.

Uneori ea spune și cuvinte

Cum ar fi ca frigul e frumos,

Dar îmbrățișarea mea fierbinte

Ar putea s-o dea din sine jos.

Legea ei e depărtarea noastră,

Ca să fie, nu o vom avea.

Fulgera o lacrimă albastră

Și mă tem că se topește ea.

Îmi păstrez în drob de gheață spadă

Nici n-aștept să se mai facă zi,

Și pornesc spre Albă-ca-Zăpada

S-o ating, dar fără-a o topi.

Și mi-e frig, dar mult mai drag îmi este

Și îngheț păzind-o vinovat,

Și mă tem că va fugi-n poveste

Și-o să moară la vreun dezghețat.

Turture înmiresmat mi-e spada,

Să despice-n jurul ei femei,

o iubesc pe Albă-ca-Zăpada

Și-am să mor în basm de dragul ei.