— George TopârceanuDin asfintit, de peste munte,
Rasfringeri rosii de amurg
Se sfarma-n licariri marunte
Si-n Dunarea umbrita curg.
Dar unda tulbure le-ngroapa
Când, subt rachitele din vale,
De-abia mai tremura pe apa
Ca niste coji de portocale.
Acolo jos, peste cununa
Intunecatului boschet,
Sclipeste-n aer semiluna
Din virful unui minaret.
Si parca zugravit anume,
Isi culca umbra până-n mal
Ostrovul izolat de lume
Ca un castel medieval.
El pare-o nava fermecata
Ce-a ancorat aici, subt munte,
Minune indelung visata
De valul Dunarii carunte!
A asteptat în nopti senine
Stralucitoare dimineata,
Când din adancul apei line
S-a ridicat la suprafata
Ca o gradina plutitoare
Cu pomi si pasari impreuna,
Cu florile-i ce rid în soare
Si noaptea tremura subt luna.
Mai multe de George Topârceanu
Vezi toate poeziile →George Topârceanu(Tudor Arghezi) Usure, prin lesia diminetii, La ceasul cînd se iscă precupetii,
George Topârceanu(A. Mirea) Regret că mă-ntrerupi din cale Cu interview-ul dumitale.
George Topârceanu(Alfred de Musset) Muza Ridică-te, poete ! Ia-ti lira si suspină.
George Topârceanu(Dimitrie Bolintineanu) Ostile păgîne pasă la hotare. Mihai-Vodă sade la o masă mare.
George TopârceanuCin' s-a fript cu ciorbă... Fratele nevestei unui negustor A venit odată pe la casa lor,