Pastel mecanic

Monocromia dezolantă a unei dimineți ploioase

Mângâie agonia tristă, dar gravă-a unui tren de marfă,

Ce-și fluieră impertinența prin trei supape ofticoase

Și urcă panta-n resemnarea bemolilor ce mor pe harfă

Într-o capelă funerară.

Cu miros de făclii de ceară

Și vagi parfumuri de tămâie,

Eau de Cologne

Și chiparoase.

Pe Valea Oltului

Sau poate pe Valea Prahovei...

Decorul

E-același peste tot când plouă.

Și-aceleași agonii profane

Schițează orice tren de marfă

Când vrea să calchieze zborul

Expreselor ce urcă panta cu grații de aeroplane!...

Aceleași agonii banale

Și-același trio de semnale

Imploră mila dimineții

Și plictisește călătorul...

Monocromie verde:

Munții și brazii par de mucava -

E pastișarea dezolării și-a neputinței animale,

Ce-și urcă-adeseori Calvarul, cu trenu-alături, pe șosea.

E parada fanteziei și-a inspirărilor vasale...

Pastel mecanic -

Năzuință

De artă nouă

Și știință -

Cézanne te-ar fi pictat într-altfel

Eu însă te-am văzut așa!...