— Tudor ArgheziS-a întors cercetătoarea
Să le spuie la surori
Că-i deschisă toata floarea
Și câmpia, de cu zori.
Și-au plecat aproape toate
La cules, cu mii si mii,
Lăsând vorbă la nepoate
Să-ngrijească de copii.
Căci muscoii si bondarii
Și-alte neamuri de pădure,
Pe șoptite, ca tâlharii,
Umblau mierea să le-o fure.
Însă paza-n stupi e bună,
Că târziu, dupi apus,
Colo jos, subt stupi, la lună,
Ei zaceau cu burta-n sus.
Mai multe de Tudor Arghezi
Vezi toate poeziile →Tudor ArgheziAm luat ceasul de-ntâlnire Când se tulbură-n fund lacul Și-n perdeaua lui subțire
Tudor ArgheziStrăbatem iarăș parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaș bancă-n frunze ne-așteaptă la fântâni.
Tudor ArgheziO, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul lumii! Care mi-ai pus pe suflet fruntea și-ai luat într-insul locul mumii, Femeie răspândita-n mine ca o mireasma-ntr-o pădure,
Tudor ArgheziLacăte, cine te-a închis La ușa marelui meu vis? Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Tudor ArgheziCarte frumoasă cinste cui te-a scris Incet gandita, gingas cumpanita; Esti ca o floare, anume inflorita
Tudor ArgheziAudio - Tudor Arghezi (1962): Your browser does not support the audio element. Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,