— George TopârceanuAh, războiul blestemat
Câte văduve-a lăsat
În durere - și câți prunci
Au rămas orfani de-atunci!
Dar când stai să te gândești,
Toate cele pământești
Sunt ca umbra norilor,
Ca mireasma florilor.
Nu-i mirare că, de-atunci,
Au crescut sărmanii prunci
Și văd încă soarele
Toate văduvioarele...
Doar pe morții din război
Putreziți în vânt și-n ploi
N-are cine-i întreba
Dacă-s fericiți ori ba.
Mai multe de George Topârceanu
Vezi toate poeziile →George Topârceanu(Tudor Arghezi) Usure, prin lesia diminetii, La ceasul cînd se iscă precupetii,
George Topârceanu(A. Mirea) Regret că mă-ntrerupi din cale Cu interview-ul dumitale.
George Topârceanu(Alfred de Musset) Muza Ridică-te, poete ! Ia-ti lira si suspină.
George Topârceanu(Dimitrie Bolintineanu) Ostile păgîne pasă la hotare. Mihai-Vodă sade la o masă mare.
George TopârceanuCin' s-a fript cu ciorbă... Fratele nevestei unui negustor A venit odată pe la casa lor,