Purtătorii torței

(dedicată Studențimii Legionare)

Spre voi, azi, purtători ai torței, durutul suflet mi'l îndrept,

Căci soartă bună pentru țară, doar de la voi am drept s'aștept...

În codrul Neamului, - în care s'a'ntins atâta putregai

Și însuși vântul primăverii n'aduce decât "of" și "vai",

- Azi, numai voi urcați spre soare, -biruitor și verde crâng,-

Și-ași vrea, la pieptul plin de doruri, cu mii de brațe să vă strâng!

Copii ai lipsei și-ai durerii, înghesuiți prin vechi mansarde,

Al căror foc nu arde'n vatră, dar sufletul ca smirna arde;

Flămânzilor, a căror hrană adesea'i un pătrar de pâine,

În voi, -cu spade mari de flăcări,- eu văd Arhanghelii de mâine,

Arhanghelii ce-or pune capăt atâtor suferinți nedrepte

Și'ntregului dezmăt ce cântă pe-ale nemerniciei trepte...

Sus torța sufletelor voastre, copii cu suflete curate,

Ca să puteți curma tot jaful, să faceți plânsului dreptate!...

Să umpleți ocnele, pe viață, cu-acei nemernici și misei

Ce'nfometează țara toată, ca să se ghiftuiască ei!...

1937