— Iulian Boldearealitatea cu formele ei nesătule
realitatea cu conturul lăbărțat și culorile scorojite
de atâta purtat
realitatea de ocazie pe care o blamăm în fiecare zi
realitatea amanetată la dughenile visului
realitatea aceasta dureroasă ca o rană
neînduplecată ca o sentință
realitatea perversă și înlăcrimată
realitatea nerăbdătoare să ni se aștearnă sub pleoape
în labirintul ochilor noștri flămânzi
de forme culori și miracole
neistovite și tainice.
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.