Romanța răspunsului mut

Ce văd!...

E-adevărat?...

Tu ești?...

Cum?...

N-ai murit?...

Tot mai trăiești?...

Pendulă care te-ai oprit din mers,

Încerci acum să mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...

Spune-mi tot ce știi...

Să-mi spui chiar și minciuni,

Să-mi spui

Ce n-ai spus nimănui -

Nici celor morți,

Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut

Din clipa-n care urma ți-am pierdut?...

Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc

Și-a reușit să-ți pună inima la loc?...

Și care-anume sfânt din calendar

Te-a sfătuit să te-ntâlnești cu mine iar?...

De ce zâmbești?

E-adevărat?...

Te-ai răzgândit?...

Ne-am împăcat?...

Iar ne iubim?...

Sau, poate, și-azi ne regăsim

Aceiași vechi dușmani?...

Dar tu mai știi după câți ani?...

Eu te-am iertat de mult!...

Dar tu?...

Răspunde-mi "Da"...

Răspunde-mi "Nu" -

Totuna mi-e!...

Știi tu de ce -

La tine "Nu" și "Da" nu sunt

Decât aceleași vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...

De ce-ți ascunzi

În palme ochii tăi rotunzi?...

De ce-ți aprinzi ca un semnal

De foc bengal

Obrajii tăi de porțelan

Și inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...

Vreau să știu și eu,

De ce-ai venit?...

De dragul meu?

Sau, poate, n-ai venit decât

Să-mi torni, ca și-n trecut, pe gât

Un păhărel de coniac,

Ca eu să tac,

Iar tu să țipi

Și să dispari, apoi, suspect,

Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?

Așa e c-am ghicit

De ce-ai venit?...

De ce te-ncrunți și nu-mi răspunzi?...

Ce nou secret îmi mai ascunzi?...

De ce scrâșnești din dinți

Și taci?...

Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?

Deschide-ți gura - mii de draci! -

Și lasă-mă să-ți mai sărut...

Nu gura...

Ci răspunsul mut!...