Acesti contimporani ai mei
Fac ne-ncetat acelasi sport:
De treizeci de ani �mi tot zic mort
Tot mai pizmasi si mai misei.
Strigoi, adesea-mi zic tot ei-
Batran, �n ultimul resort:
Acesti contimporani ai mei
Fac ne-ncetat acelasi sport.
Desi par lei si paralei,
N-au cu talentul vreun raport.
Si n-au nici sfinti, nici dumnezei,
Trantiti �n viata de-un avort...
Dar sunt contimporanii mei.
Mai multe de Alexandru Macedonski
Vezi toate poeziile →Coroane-n veci nepieritoare Dintre frunzisurile mari Ale batranilor stejari:
Citește mai multIn zugraveala invechita El, searbad; ea, cu ruje-aprinse, Biserica de ei cladita
Citește mai multIn cer s-ajunge dintr-un salt, S-au nu s-ajunge-n veci de veci... Te-arunca-n el un cantec-nalt,
Citește mai multEra orasul de-altadata Sub plopi de-argint, muiati în soare, O verde oaza fermecata
Citește mai multIesind din balta Craiovita, Unde-a fost crai Craiovisin, Vapaie, vezi plutind domnita
Citește mai multDin al oglindei luciu rece De apa-adanca, - se desface O liniste de dulce pace,
Citește mai mult