— Alexandru MacedonskiCând am fost ura am fost mare,
Dar, astazi, cu desavarsire
Sunt mare, ca mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.
Esti mare când n-ai indurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ti-este inima iubire,
Când ti-este sufletul iertare.
Stiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viata trecem în nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare.
Mai multe de Alexandru Macedonski
Vezi toate poeziile →Alexandru MacedonskiCoroane-n veci nepieritoare Dintre frunzisurile mari Ale batranilor stejari:
Citește mai multAlexandru MacedonskiIn zugraveala invechita El, searbad; ea, cu ruje-aprinse, Biserica de ei cladita
Citește mai multAlexandru MacedonskiIn cer s-ajunge dintr-un salt, S-au nu s-ajunge-n veci de veci... Te-arunca-n el un cantec-nalt,
Citește mai multAlexandru MacedonskiEra orasul de-altadata Sub plopi de-argint, muiati în soare, O verde oaza fermecata
Citește mai multAlexandru MacedonskiIesind din balta Craiovita, Unde-a fost crai Craiovisin, Vapaie, vezi plutind domnita
Citește mai multAlexandru MacedonskiDin al oglindei luciu rece De apa-adanca, - se desface O liniste de dulce pace,
Citește mai mult