— Vasile MilitaruMărire Ție, Doamne Sfinte,
Că mi-ai dat viață – o comoară –
Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte
Și toate câte mă-nconjoară.
Să fiu mereu iubit de Tine
Eu voi munci din răsputere,
Mereu voi face numai bine
Și voi fi numai mângâiere.
Voi înflori prin fapte bune
Așa cum înflorește mărul
Și-n toată vorba mea voi spune
De-a pururi numai adevărul.
Cu toți copiii voi fi frate
Și nu voi ști ce este ura
Spre clevetiri și nedreptate
Eu, Doamne, n-oi deschide gura.
Flămândului s-astâmpăr chinul
Voi frânge pâinea mea în două
Voi fi curat precum e crinul
Scăldat în boabele de rouă.
Cu milă inima-mi va bate
Și voi iubi cu milă sfântă
Pe orișicare vietate
Ce-n lumea asta nu cuvântă.
Așa mă leg, cu dor fierbinte,
Să-mi fie fapta și cuvântul
Și-așa ajută-mi, Doamne Sfinte,
Cum îmi voi ține legământul.
Mai multe de Vasile Militaru
Vezi toate poeziile →Vasile MilitaruUn magarus, odata, Avand abia un an Si care ramasese, de mama si de tata,
Vasile MilitaruLa 'nceput, cand plugul inca nu ara ogoarele, - Pentr'un bob de linte fiarta, S'au luat, ma rog, la cearta
Vasile MilitaruUn paing ce s'aciuase In ungherul unei case, A vazut un vierme mic
Vasile MilitaruImparat fiind pe vremuri, lupul, -fire inteleapta Si milos cu toti supusii, - a facut o lege dreapta, Prin a carui randuire, -pentru foarte bun cuvant,
Vasile MilitaruUn leu care pe vremuri fusese Imparat, Insa pe care soarta apoi l-a detronat, Intrase, -pe cat spune un mar cronicar, -
Vasile MilitaruUn magar nerod si care cu vre-o cativa ani in urma Vietuise langa turma, - Cand era silit sa care