— Iulian Boldeatrupul meu se desprinde din somn ca din undele verzi translucide
ale unei mări neștiute
cu algele viselor încolăcindu-mi coapsele
cu epiderma de aer a iluziei adăstând în preajma mea
cu zdrențe de neant și de abur în jur.
trupul meu își reia încet-încet deprinderile își învață din nou
gesturile de fiecare zi
învață ura gelozia iubirea mânia sărutul.
cu cearcănele melancoliei de a fi
cu ridurile neliniștii în colțul gurii
trupul meu învață din nou
ca în fiecare dimineață
meseria
de a trăi
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.