— Iulian Boldeanimeni nu știe care e drumul cel bun
nimeni nu-și amintește povara singurătății
în labirinturile delicate ale visului.
nimeni nu mai învață să silabisească tristețea de a fi
coșmarul acesta tandru din care ne vom trezi o dată și-o dată
murind.
nimeni nu-și mai permite luxul melancoliei
pe străzile înguste umbrite urât mirositoare
nimeni nu profită de ocazia de a nu se naște
în lumina aceasta trudnică copleșitor de ireală
nimeni nu mai rămâne sub pleoapa rănită a cerului
în somnul unduios al ierbii.
nimeni nu-și amintește acum de carnea încercănată enigmatică
a destinului:
nimeni nu știe care e drumul
bun
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.